1 Iosif nu s'a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s'a făcut cunoscut fraţilor săi.
2 A izbucnit într'un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
3 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
4 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s'au apropiat. El a zis: „Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.
5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m'aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu înaintea voastră.
6 Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7 Dumnezeu m'a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire.
8 Aşa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului.
9 Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
10 Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.
11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.
12 Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
13 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.”
14 El s'a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.
15 A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.